"nu am nevoie de nimic de la tine, poti sa iti iei inapoi tot."
"esti sigura?"
"mai mult ca niciodata."
"bine."
si au plecat in directii diferite. cu toate astea amandoi simteau acea teama, de necunoscut, de posibilitatea ca asta sa fi fost chiar ultima oara.
dimineata urmatoare erau tot ei, aceleasi vechi perne ii sustineau in timp ce privirile erau dedicate una alteia, ea la fel ca intotdeauna, cu ochii ei mari, el ca de obicei din ce in ce mai indragostit.
"vezi cum faci? imediat te enervezi si faci urat, nu se poate vorbi cu tine uneori. suntem doi idioti. te iubesc"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu