S. love story.

nu cred ca stie ce vrea, ce e mai bine, ce iubeste mai mult. pana acum a incercat sa obtina mai mult, sa fie mai buna, mai puternica si a reusit. dar cu ce pret? trecand peste toti si toate, aducand suferinta si tristete intr'un nor care o invaluie, dar pe care il indeparteaza usor doar cu doua aplicari usoare ale parfumului dulce pe gat, pe acelasi gat fragil de portelan care impreuna cu suvitele blonde ce il acopera pastreaza atatea secrete. mereu si'a dorit sa ajunga un ideal. mai important era sa aiba un ideal. continua sa isi traga usor aceeasi blugi pe picioarele lungi si albe, pantofii de lac cu obisnuitul toc de 20cm, buzele'i rosii, rosii de teama, de ardoare, de viata. isi mai trece o data mana prin aurul de suvite si iese. nu stie cum va fi, ce va spune, cum va pleca, daca isi va mai dori sa se intoarca vreodata la tot ceea ce a fost. se uita la telefon, suna S . o suna chiar acum cand era hotarata. si e si mai hotarata acum, acum ca s'a convins. se urca usor in masina, dorindu'si sa nu se fi terminat asa, sa nu fi fost vina ei. dar ce rost mai au regretele acum? stie ce are de facut. priveste inainte cum fulgii se topesc din ce in ce mai repede pe parbriz. mii de lucruri ii trec prin minte, imagini din ce a fost, iluzii din ce si'ar dori sa fie, isi aduce aminte de el, de singurul care a contat. dar oricum e prea tarziu. n'o sa fie prima data cand nu se lasa influentata de amintiri, induiosata de atingeri si priviri, de imbratisari si cuvinte fara rost. era cu celalat el. conducea. el care o sprijina in orice, pentru care ea inseamna mult mai mult decat oricare alta, dar nu mai mult decat a insemnat si poate inca mai inseamna pt S. nu il priveste, nu il poate privi, nu se poate gandi ca si acum, acum cand are cea mai mare nevoie nu poate fi langa S. cu toate astea se abtine sa nu arate un semn de slabiciune in final, gandindu-se si la el din stanga ei, el care a lasat totul si e aici. si cati prieteni a avut.. si cate zambete, si cata viata.. in incercarea disperata de a nu ceda slabiciunii isi pune mainile la ochii, ca imediat apoi sa zareasca o lumina puternica care patrundea usor printre degetele ei de catifea.. n'a mai avut timp.. n'au mai avut timp.. ii pare cel mai rau si se bucura cel mai tare ca el, cel care a contat cel mai mult a ramas, a ramas fara ea. poate prea devreme, poate prea tarziu...

grow old along with me.

toti suntem in criza de timp. secundele se scurg pe langa noi, impiedicandu'ne sa ne mai facem intelesi. e decembrie iar. e luna cadourilor, a fulgilor de nea, a iertarii si a iubirii. parca si luna trecuta a fost tot decembrie, e asa ciudat. daca te asezi pe o banca, poti sa vezi cat de repede merg ceilalti, fiecare pare grabit, chiar daca poate nu are o tinta anume. ne'am schimbat cu totii, si ne schimbam in fiecare zi cate putin, poate fara sa ne dam seama. si usor, usor ajungem sa fim marfa de consum. cred ca exista un fel de tipar pe care trebuie sa il adoptam, pe care probabil si eu il adopt pentru a evita iesirea din comun, de ce? poate pentru ca cei cu propriul lor stil care nu se incadreaza in acest tipar sunt numiti "ciudati", "cocalari" etc. sau cei mult prea timizi ca sa intre in rand cu ceilalti sunt numiti "tocilari" sau pur si simplu "fara bun gust". oare mai stim in ziua de astazi ce inseamna bunul-gust? greu de definit. dar totusi am deviat de la subiect, care era timpul. ceva atat de pasager, atat de nemilos, atat de vast.. se spune ca:
"timpul vindeca orice rana"
"timpul poate stinge iubirile mici, dar le face sa creasca pe cele mari"
"timpul pierdut nu se mai intoarce"
"celui ce stie sa astepte, timpul ii deschide portile"
si ce mi s'a parut cel mai crud:
"timpul este ca un profesor ce din pacate isi ucide elevii". adica? adica timpul poseda toate faptele noastre, toate pacatele, greselile, iubirile, uitarile, iertarile, plecarile si sosirile pe care probabil noi le'am uitat si odata si'odata se intoarce pentru a ne chinui, a ne tortura cu tot ce stie, cu tot ce a ramas acolo, prafuit.
de ce timpul e asa important? de ce nu putem trai ca si cum am fi nemuritori si timpul nu ar conta?

make love.

i'm gonna give it to you nanananana..

si te'am vazut langa mine ca de atatea ori,

si m'ai strans in brate cuprinsa de fiori,

si te'am simtit in inima si'n minte

m'ai invatat sa simt fara cuvinte.

m'ai invatat sa fiu cum nu credeam vreodata,

sa nu infrunt atacuri dezarmata.

iar pieptul tau inspira nemurirea,

si totusi timpul trece ca privirea.

inchid ochii. respiri usor la gatul meu

si simt cum corpul devine'ntreg traseu

al tau, al luminii ce'ti sta in priviri,

privirea ta martora a zeci de iubiri.

ca mine, ca tine cine va fi,

sa imbine si bine si rau in felul de'a iubi,

sa raneasca, sa vindece, sa arunce venin,

sa ierte, sa ceara, sa iubeasca meschin?

we gonna make love on this song..