toti suntem in criza de timp. secundele se scurg pe langa noi, impiedicandu'ne sa ne mai facem intelesi. e decembrie iar. e luna cadourilor, a fulgilor de nea, a iertarii si a iubirii. parca si luna trecuta a fost tot decembrie, e asa ciudat. daca te asezi pe o banca, poti sa vezi cat de repede merg ceilalti, fiecare pare grabit, chiar daca poate nu are o tinta anume. ne'am schimbat cu totii, si ne schimbam in fiecare zi cate putin, poate fara sa ne dam seama. si usor, usor ajungem sa fim marfa de consum. cred ca exista un fel de tipar pe care trebuie sa il adoptam, pe care probabil si eu il adopt pentru a evita iesirea din comun, de ce? poate pentru ca cei cu propriul lor stil care nu se incadreaza in acest tipar sunt numiti "ciudati", "cocalari" etc. sau cei mult prea timizi ca sa intre in rand cu ceilalti sunt numiti "tocilari" sau pur si simplu "fara bun gust". oare mai stim in ziua de astazi ce inseamna bunul-gust? greu de definit. dar totusi am deviat de la subiect, care era timpul. ceva atat de pasager, atat de nemilos, atat de vast.. se spune ca:
"timpul vindeca orice rana"
"timpul poate stinge iubirile mici, dar le face sa creasca pe cele mari"
"timpul pierdut nu se mai intoarce"
"celui ce stie sa astepte, timpul ii deschide portile"
si ce mi s'a parut cel mai crud:
"timpul este ca un profesor ce din pacate isi ucide elevii". adica? adica timpul poseda toate faptele noastre, toate pacatele, greselile, iubirile, uitarile, iertarile, plecarile si sosirile pe care probabil noi le'am uitat si odata si'odata se intoarce pentru a ne chinui, a ne tortura cu tot ce stie, cu tot ce a ramas acolo, prafuit.
de ce timpul e asa important? de ce nu putem trai ca si cum am fi nemuritori si timpul nu ar conta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu