S. love story.

nu cred ca stie ce vrea, ce e mai bine, ce iubeste mai mult. pana acum a incercat sa obtina mai mult, sa fie mai buna, mai puternica si a reusit. dar cu ce pret? trecand peste toti si toate, aducand suferinta si tristete intr'un nor care o invaluie, dar pe care il indeparteaza usor doar cu doua aplicari usoare ale parfumului dulce pe gat, pe acelasi gat fragil de portelan care impreuna cu suvitele blonde ce il acopera pastreaza atatea secrete. mereu si'a dorit sa ajunga un ideal. mai important era sa aiba un ideal. continua sa isi traga usor aceeasi blugi pe picioarele lungi si albe, pantofii de lac cu obisnuitul toc de 20cm, buzele'i rosii, rosii de teama, de ardoare, de viata. isi mai trece o data mana prin aurul de suvite si iese. nu stie cum va fi, ce va spune, cum va pleca, daca isi va mai dori sa se intoarca vreodata la tot ceea ce a fost. se uita la telefon, suna S . o suna chiar acum cand era hotarata. si e si mai hotarata acum, acum ca s'a convins. se urca usor in masina, dorindu'si sa nu se fi terminat asa, sa nu fi fost vina ei. dar ce rost mai au regretele acum? stie ce are de facut. priveste inainte cum fulgii se topesc din ce in ce mai repede pe parbriz. mii de lucruri ii trec prin minte, imagini din ce a fost, iluzii din ce si'ar dori sa fie, isi aduce aminte de el, de singurul care a contat. dar oricum e prea tarziu. n'o sa fie prima data cand nu se lasa influentata de amintiri, induiosata de atingeri si priviri, de imbratisari si cuvinte fara rost. era cu celalat el. conducea. el care o sprijina in orice, pentru care ea inseamna mult mai mult decat oricare alta, dar nu mai mult decat a insemnat si poate inca mai inseamna pt S. nu il priveste, nu il poate privi, nu se poate gandi ca si acum, acum cand are cea mai mare nevoie nu poate fi langa S. cu toate astea se abtine sa nu arate un semn de slabiciune in final, gandindu-se si la el din stanga ei, el care a lasat totul si e aici. si cati prieteni a avut.. si cate zambete, si cata viata.. in incercarea disperata de a nu ceda slabiciunii isi pune mainile la ochii, ca imediat apoi sa zareasca o lumina puternica care patrundea usor printre degetele ei de catifea.. n'a mai avut timp.. n'au mai avut timp.. ii pare cel mai rau si se bucura cel mai tare ca el, cel care a contat cel mai mult a ramas, a ramas fara ea. poate prea devreme, poate prea tarziu...

grow old along with me.

toti suntem in criza de timp. secundele se scurg pe langa noi, impiedicandu'ne sa ne mai facem intelesi. e decembrie iar. e luna cadourilor, a fulgilor de nea, a iertarii si a iubirii. parca si luna trecuta a fost tot decembrie, e asa ciudat. daca te asezi pe o banca, poti sa vezi cat de repede merg ceilalti, fiecare pare grabit, chiar daca poate nu are o tinta anume. ne'am schimbat cu totii, si ne schimbam in fiecare zi cate putin, poate fara sa ne dam seama. si usor, usor ajungem sa fim marfa de consum. cred ca exista un fel de tipar pe care trebuie sa il adoptam, pe care probabil si eu il adopt pentru a evita iesirea din comun, de ce? poate pentru ca cei cu propriul lor stil care nu se incadreaza in acest tipar sunt numiti "ciudati", "cocalari" etc. sau cei mult prea timizi ca sa intre in rand cu ceilalti sunt numiti "tocilari" sau pur si simplu "fara bun gust". oare mai stim in ziua de astazi ce inseamna bunul-gust? greu de definit. dar totusi am deviat de la subiect, care era timpul. ceva atat de pasager, atat de nemilos, atat de vast.. se spune ca:
"timpul vindeca orice rana"
"timpul poate stinge iubirile mici, dar le face sa creasca pe cele mari"
"timpul pierdut nu se mai intoarce"
"celui ce stie sa astepte, timpul ii deschide portile"
si ce mi s'a parut cel mai crud:
"timpul este ca un profesor ce din pacate isi ucide elevii". adica? adica timpul poseda toate faptele noastre, toate pacatele, greselile, iubirile, uitarile, iertarile, plecarile si sosirile pe care probabil noi le'am uitat si odata si'odata se intoarce pentru a ne chinui, a ne tortura cu tot ce stie, cu tot ce a ramas acolo, prafuit.
de ce timpul e asa important? de ce nu putem trai ca si cum am fi nemuritori si timpul nu ar conta?

make love.

i'm gonna give it to you nanananana..

si te'am vazut langa mine ca de atatea ori,

si m'ai strans in brate cuprinsa de fiori,

si te'am simtit in inima si'n minte

m'ai invatat sa simt fara cuvinte.

m'ai invatat sa fiu cum nu credeam vreodata,

sa nu infrunt atacuri dezarmata.

iar pieptul tau inspira nemurirea,

si totusi timpul trece ca privirea.

inchid ochii. respiri usor la gatul meu

si simt cum corpul devine'ntreg traseu

al tau, al luminii ce'ti sta in priviri,

privirea ta martora a zeci de iubiri.

ca mine, ca tine cine va fi,

sa imbine si bine si rau in felul de'a iubi,

sa raneasca, sa vindece, sa arunce venin,

sa ierte, sa ceara, sa iubeasca meschin?

we gonna make love on this song..

love what you see

"nu am nevoie de nimic de la tine, poti sa iti iei inapoi tot."

"esti sigura?"

"mai mult ca niciodata."

"bine."

si au plecat in directii diferite. cu toate astea amandoi simteau acea teama, de necunoscut, de posibilitatea ca asta sa fi fost chiar ultima oara.

dimineata urmatoare erau tot ei, aceleasi vechi perne ii sustineau in timp ce privirile erau dedicate una alteia, ea la fel ca intotdeauna, cu ochii ei mari, el ca de obicei din ce in ce mai indragostit.

"vezi cum faci? imediat te enervezi si faci urat, nu se poate vorbi cu tine uneori. suntem doi idioti. te iubesc"

once upon a december

someone holds me safe and warm..

ceea ce ti'ai dorit ti se indeplineste atunci cand te astepti mai putin, uneori chiar nu iti dai seama ce ti se intampla si fericirea iti scapa printre degete. si atunci cand o prinzi ce se intampla? esti oare fericit pe deplin? nu vei fi niciodata pentru ca asa suntem noi, oamenii, nu ne multumim niciodata cu ceea ce avem, vrem mereu din ce in ce mai mult. si cand te indragostesti de cineva, il iubesti asa cum e el,dar totusi ai mai schimba ceva la el, de ce? nu stim niciodata sa apreciem indeajuns ceea ce avem si pana la urma ajungem sa pierdem tot si sa fim iarasi in cautarea fericirii. viata ni se schimba in fiecare zi, noi trebuie sa invatam sa ne schimbam numai in bine, sa fim din ce in ce mai buni pentru noi, dar si pentru ceilalti pentru ca, vrei sau nu, vine un moment cand platesti pentru tot ce ai facut rau, cu sau fara intentie.

si de ce toti spun ca nimic nu este vesnic? eu inca mai cred ca ar putea fi mereu asa, daca stii sa dai si sa primesti la fel de mult. mereu am impresia ca as putea sa renunt oricand si sa imi vad de viata mai departe asa cum am facut de nenumarate ori pana acum,dar e fals. pentru ca stiu ca mereu e cineva acolo cand am nevoie, cineva cu care pot sa vorbesc ore in sir fara sa ma plictisesc, cineva caruia pot sa'i spun orice,si simt ca nimic nu mai conteaza cand il am langa mine, cand ma tine in brate si ii simt caldura trupului, cand se uita in ochii mei in timp ce incerc sa memorezi toate trasaturile fetei pentru a le avea in minte mereu, cand ma saruta o singura data dar sarutul se pastreaza pana la urmatorul, oricand ar fi acesta,cineva care e trist cand ne certam, cineva din cauza caruia sunt trista cand ne certam. cineva al carui "te iubesc" inseamna mai mult decat toate perechiile de pantofi din lume, mai mult decat orice lucru material, dar cel mai important e acel "te iubesc" din privire,cel mai profund, cel mai sincer. si pentru asta te iubesc, mereu.

the way you love me vanishes all the fears.

so perfect ms. L.

and when the lost and almost forgotten game of love is coming back, what do you do?


Through my looking glass

I see a beautiful view

Memories come fast

When I think of you

Visions come to life

From the stars above

In my life all the love is real

so, when you think there's all said and done, comes a moment when you realise that you don't even remember what you've said, what you've done, who you really are..

la la la la la..

2 din 101

wherever fear might be. just look into her eyes.

pentru ca el stie intotdeauna sa o faca sa ii fie dor, sa viseze din nou si, cel mai important, sa iubeasca mai mult in fiecare zi. cum reuseste? chiar nu stiu. e ceva gen magnet. acum se atrag, ne mai putand fi despartiti. se resping, si nicio forta care actioneaza din afara nu ii poate uni, ca in secunda imediat urmatoare sa fie iarasi de nedespartit. si cateodata cand sunt impreuna, toti cei din jur dispar si lumea ramane a lor, doar a lor, si o impart la doi. El ii da totul, iar ea se daruieste lui si e de ajuns. si frica dispare, si raul dispare, si noaptea dispare, si moartea dispare.